COSTINSTEFAN.ro
 
 


VOLUMUL II

Va voi da un exemplu care va va face sa intelegeti mai bine cum functioneaza (din pacate) realizarea visurilor: multi oameni viseaza sa calatoreasca si sa vada lumea… dintre acestia majoritatea nu au banii necesari, multi nu au timpul necesar, multi nu stiu cum s-o faca, multi nu au cu cine s-o faca… deci, au o problema in realizarea visului!... trebuie sa schimbe ceva!... iar experienta vietii spune ca majoritatea schimba (din pacate) visul… ce pacat!... de ce nu inteleg oamenii ca pot sa pastreze visul si sa incerce sa schimbe conditiile de realizare a acestuia: – nu stiu cum s-o faca?...intreaba, cauta, invata!, – nu au timp?... isi fac!... nu au cu cine?... cauta si intr-un final cu siguranta vor gasi… pana aici e usor, nu?... ma veti intreba, de unde bani?... va voi raspunde dandu-va exemplul Roxanei (sora asociatei mele Ema) si a Lacrimei (prietena din copilarie a surorii mele si mai nou si a mea) care fara sa aiba bani au ajuns sa vada intreaga lume pentru ca au crezut in visul lor. Roxana s-a angajat ca stewardeza pe liniile aeriene internationale, iar Lacrima pe liniile maritime internationale; amandoua au vazut mai multe tari decat majoritatea oamenilor… amandoua si-au realizat visul… deci daca nu renunti la visuri si cauti alternative, cu siguranta intr-un final iti vei trai visul… dar, cum am scris la inceput, sa nu uitam ca trebuie sa fim dispusi sa „platim” pretul pentru realizarea visurilor. Pentru Roxana si Lacrima, acest „pret” inseamna sa traiesti luni de zile departe de rude, prieteni, tara… pentru altii, acest „pret” ar putea fi munca zi si noapte pentru a castiga banii necesari, pentru altii ar putea fi renuntarea la slujba „calduta” de la stat si asumarea riscului inceperii unei afaceri pe cont propriu, unde sa castigi suficient de mult pentru a calatori… si exemplele pot continua.
Visurile sunt singurele lucruri pe care nu ti le poate lua nimeni, traiesc in tine: sa visezi nu costa nimic si de la un simplu vis poate sa inceapa totul… cel mai greu si important lucru este sa inceapa… INCEPUTUL ESTE CEL MAI DIFICIL!... chinezii au o vorba: chiar si o calatorie de mii de kilometri incepe cu un simplu si prim pas! In orice domeniu inceputul este cel greu!; poate sa ma contrazica cineva?
Cartea pe care o aveti in mana mi-as dori sa fie un aliat in lupta voastra pentru realizarea visului de a calatori (in special) si a altor visuri pe care sa nu le „ingropati”, datorita asa zisei „realitati” a vietii… schimbati „realitatea” vietii si pastrati visul!... intr-o zi il veti trai si veti gusta din satisfactia unica a implinirii lui!
Nu voi emite pretentii la o calitate literara exceptionala a cartii, nu caut sa fac dovada eruditiei mele, deoarece nu am studiile si experienta necesare pentru a realiza o capodopera, dar ce va pot asigura este ca am pus mult suflet in acest proiect (la fel ca si in prima carte care a avut un succes neasteptat), l-am avut mereu pe Dumnezeu alaturi de mine, l-am rugat sa ma ajute cand mi-a fost mai greu si cred (si sper) ca nu va dezamagesc, in timpul lecturii si pana cand veti incheia de citit ultima pagina.
Trebuie sa stiti ca, daca credeti cu tarie intr-un vis si va doriti cu ardoare sa se implineasca, toate fortele Universului vor complota pentru a va indeplini visul, toate gandurile si energiile vi se vor descatusa si mai devreme sau mai tarziu, cand veti trai visul, veti putea realiza daca a fost un vis bun sau mai bine nu se implinea… sunt destule exemple de vise implinite pe care apoi le regretati… cumpararea unei masini de lux scumpe, construirea unei mega-case, construirea unei piscine acasa, castigarea unei pozitii ierarhice de sef cu responsabilitatile respective, amant(a)(e)(i), …si fiecare stiti multe alte exemple… Dar totusi, mai important este sa-ti para rau ca ai facut, decat ca nu ai facut!... deci nu abandonati niciodata visurile! Un lucru pe care eu l-am descoperit in ultimul timp (dar care este la fel de vechi ca omenirea) si care niciodata nu m-a dezamagit, a fost forta gandirii pozitive; cred ca este cea mai mare descoperire a omului, dupa credinta in Dumnezeu. Multi o numesc Lege a Universului, pentru ca face ca puterea lui Dumnezeu sa ajunga in interiorul personalitatii noastre, a oamenilor. Aceasta minunata lege a gandirii pozitive afirma ca, daca ganditi pozitiv, veti pune in miscare forte pozitive, care va vor aduce rezultate pozitive …si bineinteles este valabil si invers, daca ganditi negativ, veti obtine rezultate negative. Daca veti intelege si aplica aceasta lege, veti atinge rapid bunastarea si succesul la care visam cu totii… cu siguranta viata in lume ar fi mai buna daca oamenii ar deveni mai „pozitivi” si am abandona pesimismul si gandurile negative. Este atat de adevarat ce a spus un mare filozof: “CREDE si VEI REUSI !” In cei trei ani de plimbari de-a lungul meridianelor Pamantului, calatorind am mai descoperit multe lucruri interesante, dar as vrea sa amintesc acum numai cateva dintre acestea – restul le veti descoperi citind cu atentie cele doua carti.
In zecile de tari pe care le-am vizitat, alaturi de miile de oameni pe care i-am intalnit, am mai descoperit si regula de aur a vietii… o regula a comportamentului uman, a relatiilor interumane… o regula veche ca si istoria …
Zoroastru a predicat-o in Persia acum 2500 de ani…
Confucius in China acum 2400 de ani…
Laozi, fondatorul daoismului, a impartasit-o discipolilor sai din Valea lui Han,
Buddha a proclamat-o pe malul Sfantului Gange acum 2500 de ani,
Apare in cartile sacre ale hinduismului, acum mii de ani,
Isus a predicat-o pe colinele pietroase ale Iudeei cu peste 2000 de ani in urma;
Bahaullah, fondatorul religiei bahai, incuraja oamenii sa o foloseasca
…este poate cea mai insemnata regula a relatiilor interumane din lume, pe care eu am aprofundat-o in ultimii trei ani intalnind si intrand in contact cu mii de oameni:
„POARTA-TE CU CEILALTI ASA CUM AI VREA CA si EI SA SE POARTE CU TINE”
Calatorind, am mai descoperit ca fericirea nu depinde de lucrurile din exterior… fericirea nu are nicio legatura cu a obtine ceva… nu are legatura cu bogatia… fericirea inseamna sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai… am intalnit oameni care nu aveau nimic si erau printre cei mai fericiti oameni intalniti de mine din intreaga lume… si am intalnit si oameni care nu stiau cat de multi bani au, dar nu atinsesera fericirea. Cei ce cauta fericirea in exterior nu o vor gasi niciodata… aceasta se afla in interiorul fiecarui om! Calatorind, am mai descoperit ca multi oameni isi amana fericirea de dragul realizarilor, in principal a realizarilor materiale!... ce pacat! ...oamenii tind sa se concentreze mult mai mult asupra muncii si a altor activitati presante (si stresante) si uita de relatiile interumane (chefuri, week-end-uri cu prietenii, intalniri la un ceai, cafea, bere, jocuri… si stiti voi altele care va plac) si neglijeaza alte activitati placute si necesare (plimbarile, CALATORIILE, sportul, sexul )… In cei cativa ani de cand calatoresc prin lume, am reusit sa descopar cateva dintre secretele unei vieti fericite (cel putin in cazul meu) pe care as vrea sa vi le impartasesc, caci s-ar putea sa „functioneze” si in cazul multora dintre voi: – am invatat sa ma bucur de fiecare moment al vietii, sa gasesc in fiecare clipa o bucurie pentru care merita sa traiesc… iar asa zisele „momente grele” le interpretez ca o incercare la care ma supune Dumnezeu pentru a ma intari si a aprecia apoi, la adevarata valoare, clipele minunate pe care le avem pe acest pamant; – calatorind prin lume, te bucuri de un timp mai indelungat de meditatie, de analiza cu ochii deschisi a propriei existente si ajungi sa intelegi mult mai bine cand, unde, de ce si cum este sa fii fericit; in avioane, trenuri, barci, autocare, carute, de-a lungul zecilor de ore petrecute calatorind, am avut timp sa inteleg un alt mare secret al unei vieti implinite si fericite: echilibrul intre partea materiala si cea spirituala… in India am descoperit indienii cu a lor superioritate spirituala in dauna laturii materiale… venind din Europa, unde pentru majoritatea oamenilor latura materiala este primordiala am reusit sa inteleg ca niciuna din abordari nu este cea care duce la o viata multumita, linistita si implinita; pot sa declar ca pentru mine acest echilibru este echilibrul vietii, iar Ivon, o buna prietena, m-a caracterizat pe forumul site-ului meu (www.costinstefan.ro) cam asa: „Cred ca ai inceput sa faci parte si tu din acei oameni „Zorba-Buddha”, un nou tip de fiinta umana, capabili, pe de o parte, sa se bucure de placerile vietii de fiecare zi precum Zorba Grecul si, pe de alta parte, sa aiba o viata spirituala care sa-l ajute sa inteleaga in profunzime viata, la fel ca Buddha”… da, este o caracterizare care mi se potriveste!...
Calatorind, am mai descoperit ca viata este ca si jocul de poker… poti sa primesti de la viata o multitudine de calitati, de aptitudini, de binecuvantari sau poti sa primesti la fel de multe defecte, probleme si necazuri (asa cum la pocher poti sa primesti aproximativ 2,5 milioane de combinatii de carti)… la pocher, ca si in viata, interesant este ca nu obligatoriu trebuie sa ai carti bune pentru a castiga, poti sa castigi si cu carti mediocre… importanta este increderea in tine si atitudinea pozitiva… Niciodata sa nu uitati ca in viata poti fi invingator cu „carti” proaste! …aspectul fizic mai putin atragator, lipsa asa zisei avutii de valori materiale, lipsa diferitelor aptitudini, lipsa prietenilor si rudelor influente si multe alte „carti proaste” pe care le-ati primit, nu trebuie sa va faca sa renuntati la „jocul” vietii… cu un mic efort ii puteti devansa pe cei cu care natura a fost mai darnica.
Multe din tururile mele in ultimii ani au fost prin locuri mai putin vizitate de turisti (si in special de romani), prin zone in care turismul nu a afectat originalitatea locurilor si in care gasesti adevarata cultura si traditiile poporului al carui oaspete esti; sunt mult mai interesante locurile „virgine” in care turistul nu este vazut ca „omul cu bani” ci ca un oaspete de departe cu care localnicii incearca sa interactioneze pentru a se cunoaste reciproc. Adevarata caldura a localnicilor nu o vei gasi, niciodata, in locurile turistice …acolo vei gasi mereu hoti – si la propriu si la figurat – care vor incerca sa-ti ia banii prin toate mijloacele… si-mi aduc aminte de un citat (nu stiu cine l-a scris) care se potriveste si este mai mult decat adevarat: “Numai cine umbla pe drum neumblat lasa urme dupa el!”...
Deseori aveam un obiectiv pe care trebuia sa-l vizitez si in majoritatea cazurilor s-a intamplat ca drumul parcurs pana la el sa fie la fel de interesant ca obiectivul propriu-zis; de multe ori m-am bucurat poate mai mult de drumul parcurs decat de destinatia finala… totul este sa stai cu „ochii deschisi” si sa fii pregatit sa primesti frumusetile naturii. Nu stiu cum sunt altii, dar, pentru mine natura data de Dumnezeu este mult mai apreciata decat marile realizari ale oamenilor; ma simt mult mai bine in mijlocul naturii decat in orice alt mare si faimos oras al lumii (de altfel urasc marile orase cu aglomeratia si nebunia lor); prefer sa-mi delectez privirea cu o frumoasa cascada, in mijlocul naturii, in detrimentul Parisului, prefer sa admir animalele intr-un safari decat… senzualele „animale” ale carnavalul de la Rio… prefer o plaja virgina (in care se aude muzica valurilor), lipsita de utilitati, dar plina de papagali in detrimentul unei „Miami Beach” …ce dor imi este de Filipine, Tasmania, Galapagos… Probabil, noi, oamenii, am fost setati sa traim in mijlocul naturii si adaptarea noastra la „nebunia” urbana dureaza, mult mai multe mii de ani… cred ca ar fi o explicatie pentru care oamenii, oricand ar prefera traiul intr-o zona mai linistita – din pacate marile aglomeratii urbane atrag datorita posibilitatilor de castig material mai usor si rapid.
As mai avea multe sa va spun, dar nu vreau sa va plictisesc cu o introducere lunga… urmeaza 13 tari fantastice… mi-as dori ca la sfarsitul prezentarii unor tari descrise aici sa spuneti – „Vreau si eu acolo!” si sa incepeti sa visati… apoi sa nu abandonati acest vis datorita unor „realitati” (lipsa banilor, a timpului, frica de necunoscut, etc.)… schimbati mai bine aceste „realitati” decat VISUL!...


 

           VOLUMUL I

Bun venit în lumea noastră, în lumea călătorilor «vagabonzi», în lumea călătoriilor fără rezervări, fără aranjamente, fără agenţii intermediare, fără «perdea», pur şi simplu a călătoriilor în care  pleci şi nu ştii peste ce dai, unde ajungi, unde înnoptezi, ce mănânci… te rogi doar să nu te îmbolnăveşti, în rest ştii că totul este neprevăzut şi asta face ca turul să fie inedit, deosebit, mai provocator.

Acum un an şi câteva luni, plecând într-o excursie lungă prin India, am hotărât să împart această experienţă cu cât mai mulţi prieteni prin intermediul unui jurnal (blog) pe internet, unde oricine putea să citească în timp real, aventurile mele prin acestă «Ţară Sacră» şi după câteva zile, conştientizând că sunt destui care mă urmăresc, am început să intercalez în acest jurnal, pe lângă aventurile mele, şi anumite lucruri interesante despre tradiţiile, obiceiurile, cultura, istoria, religiile şi multe  curiozităţi din această ţară unică; am început să am din ce în ce mai mulţi cititori… şi au urmat alte destinaţii…

Nu cu mult timp în urmă, am hotărât (la insistenţele multor cititori) publicarea acestei cărţi pe care o dedic tuturor călătorilor-vagabonzi şi sper ca prin apariţia ei, cât mai mulţi să devină «turişti-vagabonzi» şi să guste din plăcerea acestui tip de călătorie.
Nu vreau să vă reţin cu o prefaţă plictisitoare (e mai interesant să citiţi şi să fiţi «împreună» cu mine prin locuri cu adevărat minunate) dar trebuie  să mulţumesc celor  fără de care nu aş fi putut călători atât de mult prin lumea întreagă şi implicit nici cartea nu ar mai fi apărut:

- în primul rând părinţilor mei care mi-au fost alături, mai ales mamei despre care ştiu că «a trăit» fiecare clipă făcându-şi griji de la plecarea până la sosirea mea din fiecare tur şi de asemenea tatălui meu care mi-a insuflat dragostea pentru expediţii;

- prietenelor mele care de-a lungul tuturor tururilor m-au încurajat cu mesaje şi cel mai important nu m-au părăsit în timpul lungilor şi deselor mele călătorii;

- colegilor mei de la firmă care au reuşit să o menţină în topul firmelor de profil din oraş prin profesionalismul şi munca lor chiar dacă patronul «se plimbă» (fără munca şi dăruirea lor, firma cu siguranţă nu ar fi rezistat pe o piaţă atât de concurenţială). Pentru un patron-călător, o echipă bine sudată şi formată din profesionişti înseamnă mai mult decât orice capital material, iar eu  nu aş mai fi avut curajul să plec, dacă nu aveam încredere în aceşti minunaţi colegi... mulţumiri tuturor;

- administratorilor  mei  de la fermă ( Cristina şi Vasile) pe mâinile cărora am lăsat întreaga mea avere «din regnul animal» şi care au avut grijă de căluţii mei iubiţi, aceştia parcă nesimţind lipsa stăpânului…

- prietenilor care m-au însoţit (Silviu, Alin, Marius, Liu, Dana) de-a lungul câtorva  tururi şi cu care am petrecut clipe de neuitat;

- şi nu în ultimul rând  tuturor cititorilor jurnalului care m-au încurajat şi m-au susţinut prin mesaje.

Tuturor mulţumiri din inimă şi pentru toţi, lectură plăcută!
 

Costin